Ep. 13 - Intalnirea

Acestea ziind fise, J.D. se intoarce la munca cu gandul la Aura. Cristina era turbata de manie. Nu suporta putina concurentza dat fiind ca ea era o parashutista inraita... Nu trebuia sa-l scape pe J.D. shi se duce la biroul lui cu foarte mult tupeu:
„Ia zi J.D., diseara vii intr-un club cu mine shi nishte colege?“
Stand shi analizand el problema, se gandi ca nu putea sa lase copii singuri acasa, shi-n niciun caz sa-i lase pe mana matushii lui sau asha zisei matushi, asha ca refuza politicos. Imediat Cristina se facu roshie la fatza de n-o mai recunoshteai. Nu suporta sa fie refuzata, dar ishi gasise nashul.
Se face ora 18 shi J.D. se pregateshte sa plece acasa. Shoferul personal il ashtepta linishtit in mashina. Era un BMW seria 5 de culoare neagra.
„Cristi, astazi cred ca voi merge pe jos pana acasa!“
„Prea bine domnule! Cum doritzi!“. Insa Cristi nu avea de gand sa-l lase singur pe J.D. pe strazile din Bucureshti, asha ca-l urmari discret de la Muncii pana la P-ta Iancului. De acolo J.D. avea mai mult variante sa ajunga acasa. Fie lua 135 pana acasa, fie lua tramvaiul 34 pana la Shtefan cel Mare si de acolo ori lua 301 ori mergea cu tramvaiul 5, ori se suia in metrou. Fie lua 104 de la Vatra Luminoasa pana la P-ta Unirii, troleibusul 90 tot de la Vatra Luminoasa pana la Universitate apoi se suia in metrou, fie alegea direct varianta cea mai simpla: se suia in metrou la P-ta Iancului.
Troleibusul era exclus deoarece-i aducea aminte de cea al carui nume nu am voie sa-l pronuntz sau sa-l scriu. Ii provocase probabil prea multa durere intr-un timp prea scurt.
Metrou sa fie! Deja shoferul nu mai avea cum sa-l supravegheze pe J.D. asha ca porni spre casa. Pe peron zeci de fetze necunoscute, care mai decare mai posomorate. Printre ele numai una radia. Normal ca J.D. nu avea stare shi trebuia sa se plimbe de colo-colo pe tot peronul, asha se face ca pe la jumatatea peronului o observa pe Aura. Lasand la o parte timiditatea... ishi lua inima-n dintzi [e o metafora buey... ca doar nu avea qm sa-shi ia inima-n dintzi la propriu. Nimic nu shtitzi! ] shi o saluta. O invita mai apoi la el acasa sa cineze impreuna. El, ea, cei 11 copii shi scorpia de matushi-sa.
Interesant a fost faptul ca atunci cand a auzit de 11 copii Aura n-a intrebat absolut nimic, shi chiar a acceptat invitatzia.
Nu pot sa va spun exact unde sta acest J.D. deoarece ash putea ca mai apoi sa patzesc eu ceva, dar cert este ca... acum nu este cel care era inainte. Ajunshi acasa, anuntza majordomul ca mai au un oaspete la masa, sa mai puna inca un tacam.
Dupa alte 30 de minute de discutzii marunte sunt anuntzatzi ca masa este servita.
„Vai, dar cine este aceasta dragutza d-soara, J.D.? De ce nu mi-ai spus ca avem musafiri? M-ash fi imbracat shi eu mai frumos!“ spuse presupusa matusha.
„M-am luat cu vorba shi am uitat sa te anuntz, matusho!“
„Nu mi-ai spus ca ai o matusha!“
„Toate la timpul lor Aura... Toate la timpul lor!“
Un gest destul de urat din partea matushei lui J.D. a fost atunci cand la masa a inceput sa puna intrebari indiscrete, cu perdea... dau cu subantzeles. Chiar daca Aura s-a simtzit putin cam prost nu a plecat cum ar fi faqt alte fomei, ci a tacut. Dap! Asta ar face o femeie inteligenta. Ar tace shi shi-ar vedea de treaba.
Dupa masa, J.D. l-a rugat pe Cristi s-o conduca pe d-soara unde are nevoie shi i-a multzumit Aurei ca a acceptat invitatzia. Se poate considera insa a fi o intalnire?
N-a lipsit insa pupicul pe obraz din partea Aurei. Nici multimea de intrebari venita din partea micii gradinitze din casa lui J.D. despre frumoasa d-soara, samd...
Dar toate astea in episodul urmator.

Ah, de cand vroiam sa zic asta!

Ep. 12 - Indragosteala

Prima zi la noul loc de munca al lui J.D., un birou de avocatura shi un birou notarial ce imparteau aceeashi cladire. In acea firma exista o femeie care era cunoscuta de aproape totzi barbatzii, dar nu va spun de ce, ci va voi lasa pe voi sa intuitzi. Cum il zareshte pe J.D., cum porneshte la atac.

„Cine este... prospatura?“ intreba pe una din colege.
„Este noul nostru coleg. Cica ar fi venit din Constanta! Pare cam amarat... iarta-l macar p-asta!“
„Nu trebuie sa-mi scape niciunul. Ca au mai scapat catziva din firma, asta e partea a doua, dar tipul asta trebuie sa fie al meu prin orice fel shi chip. Ma duc sa ma prezint!“

Si nici nu a stat prea mult pe ganduri ca s-a dus sa se prezinte tanarului nou venit.

„Buna, eu-s Cristina! Daca ai nevoie de ajutor cu ceva, biroul meu este acolo!“ si-i arata din priviri biroul ei.
„Buna, eu-s J.D.!“ spuse el sfios. Nu se ashtepta la o asemenea primire...
„Dar de la ce anume vine J.D.?“

Nu apuca insa sa raspunda shi sunt sigur ca nu i-ar fi spus oricum, pentru ca J.D. este chemat in biroul shefului cel mare al firmei. Acesta ii prezinta contractul de munca, termenii shi conditiile de munca, negociaza salariul, samd.

„E clar ca imi va pica in plasa!“ spuse Cristina in gandul ei, insa se va intampla ceva neashteptat. Cu totzii shtim ca suntem foarte vulnerabili atunci cand suferim, fie dupa o iubire pierduta, fie din alte motive. J.D. era destul de vulnerabil deci atacului Cristinei, dar...

J.D. iese din biroul shefului, shi este prezentat intregii firme.

„Pentru ca este prima zi a lui aici, vreau sa il luatzi mai ushor cu termenii uzuali ai firmei!“ spuse sheful lui J.D. .

Era o firma detul de mare. O cladire cu 4 nivele, la parter o sala de relaxare ce avea mese de ping-pong, un televizor mare cu plasma cu diagonala de 100 cm [1 metru pentru cei care au chiulit la lectzia cu transformari :P ], un sistem surround, o consola PlayStation3 shi multe alte lucruri. Tot la parter se afla cantina, unde puteai manca ieftin si bun [ca la mama acasa - cine avea mama :( ]. La nivelele 1 si 2 se afla unul dintre cele mai mari birouri notariale din Bucureshti, iar la nivelele 3 shi 4 firma de avocatura.

J.D. primeshte un birou la etajul 3, parca pentru a-i face in ciuda Cristinei. Cu atat mai bine! J.D. se duce sa-si cumpere o cafea de la cantina. Din neatentzie loveshte una din tavile unei superbe d-soare. Nu a mai avut timp sa reactioneze, asha ca-shi pateaza costumul lui maro, iar mancarea tinerei d-soare scapa pe jos.

„Imi cer scuze! Permiteti-mi sa platesc eu masa dvs.“ se grabi el sa spuna.

Tanara d-soara era furioasa, dar cine era ea?

Se ridica destul de suparata dupa ce strange de pe jos cioburile cele mai mari ale farfuriei sparte. Se chinuie insa sa zambeasca shi sa vada partea plina a paharului shi exclama:

„S-a spart ghinionul!“

Parul brunet, intins... ochii negri ca doua boabe de piper, rujul roshu strident, bluzitza alba cu un decolteu destul de generos, fusta neagra, dresul negru cu un model de floricele, shi pantofi cu toc cui de 9 cm... Cam asha arata tanara d-soara.

J.D. ishi repara gresheala shi-i face cinste cu mancarea tinerei d-soare. El ishi mai cumpara o cafea, shi se asheaza la aceeashi masa cu d-soara.

„Cred ca iese cu putina apa rece!“ spuse ea.
„Merci pentru sfat. Stiu ca am pornit cu stangul, dar eu-s J.D.!“
„Da! Shtiu prea bine cine esti.“ raspunse ea.

J.D. ramase perplex. Cine era aceasta d-soara shi de unde shtia cine este?

„Nu ai cum sa-ti aduci aminte de mine, deoarece atunci eram doar o fata mica, naiva, cu aparat dentar shi coditze!“

J.D. asculta toate informatiile, dar nu-si dadea seama cine era d-soara.

„Sa te scutesc demulte batai de cap. Eu-s Aura Condrescu. Am fost impreuna la acelashi orfelinat pana cand am implinit eu 14 ani si am avut noroc sa fiu infiata de o familie mai instarita care nu putea sa aiba copii.“

J.D. ramase de-a dreptul uimit. Atat de uimit incat atunci cand sorbi din cafea, se fripse la limba. Acum shtia cine era acea d-soara fermecatoare. Era probabil una din fetele de la orfelinat pe care nu a bagat-o niciodata-n seama. I se parea o fatza cunoscuta, dar trecuse mult prea mult timp. Insa se schimbase enorm de mult. De la descrierea ei si la felul in care arata acum... era cale lunga.

Cristina avea acum consurentza sa zicem, deoarece lui J.D. ii picase cu tronc Aura. Uitase de Anemona... uitase de tot. Uitase chiar shi faptul ca avea de lucru, iar pauza de masa i se terminase de 10 minute.

Ep. 11 - Atentie aterizeaza matusa!

J.D. ajunge in Bucureshti, la Gara Basarab. Acolo il ashtepta deja un mini-van/microbuz. Incarca bagajele shi-i numara pe copii. Slava Domnului, erau totzi! Ii urca pe totzi in microbuz, se suie shi Larisa, iar el se suie ultimul. Inca mai intoarce capul spre gara shi se gandeshte ca iarashi a lasat totul...

La reshedintza fostului sau unchi surpriza... Il intampina o doamna in varsta cu ochelari, destul de plinutza, cu un neg destul de mare pe frunte. Cine era oare aceasta femeie?

„Buna J.D.! Am auzit numai lucruri bune despre tine!“ il intampina ea.
„Cine este aceasta femeie?“ intreba acesta pe majordom...
„Aceasta este matusha dvs., fosta sotzie a unchiului dvs.“
„Shi ce cauta aici?“
„Dansa a spus ca i-atzi dat acordul sa stea cu dvs.“

J.D. se infurie... O ruga pe Lavinia shi pe majordom sa-i conduca pe copii in cate o camera, iar acesta se retrage frumos in biblioteca cu asha zisa matusha.

„Ceea ce ai spus este o minciuna...“
„Ceea ce atzi spus!“ il corecta femeia.
„Greshit! Ceea ce ai spus, pentru ca nu pot sa am respect fatza de o persoana mincinoasa. Imi vei spune exact acum cine esti shi ce anume vrei, dar fara ascunzishuri, pentru ca te pot citi ca pe o carte.“
„Sunt Eleonora Popescu, fosta sotzie a unchiului tau. Imi poti spune matusha Elena. Ma gandeam ca poate ai nevoie de un sfatuitor mai trecut prin viatza, mai ales acum cand vad ca ai atatia copii de crescut.“
„In primul rand nu-ti voi spune matusha Elena decat atunci cand o sa-mi cashtigi respectul. Pana atunci iti voi spune Elena. In al doilea rand nu shtiai ca o sa vin cu atatzia copii, deci ce cautzi tu aici?“
„Da, nu shtiam ca o sa vii cu atatia copii, dar nu te bucuri ca am facut asta?“
„Uite cum facem, Elena. Tu shi Larisa o sa avetzi grija de copii. O s-o cunoshti shi pe Larisa in curand. Daca insa aflu ca te-ai comportat urat cu vre-unul din copii, ai plecat de aici!“ incheie J.D., dar faptul ca aceasta femeie ascundea multe, nu-i placea shi-l punea pe ganduri.

O prezenta apoi Larisei shi celorlaltzi copii ca "matusha" Elena, doar ca sa-i faca pe plac scorpiei batrane. Insa prezentarile au fost intrerupte de o mica cearta intre... motanul rasfatzat al raposatului sau unchi, shi al catzelushului care ilurmarise spre orfelinat in urma cu mai bine de o saptamana. Cainele nu avea un nume, dar copii il strigau Noro [de la Norocel, cum il mai alintau copchii :P], asha ca pune-te pe strigat prin casa dupa animalutze in timp ce stranutzi. Ajutat de majordom, J.D. stapaneshte situatzia. O casa plina cu 2 animalutze, 11 copii, o matusha rea, Larisa - ingrijitoarea copiilor, shi un majordom de care nu trebuia sa-si faca griji.

Oare nu erau mult prea multe lucruri pentru care sa-si faca griji? Nu erau destule lucruri care apasau deja pe umerii lui J.D.? Acest om nu merita shi el o pauza oare? Norocul lui este ca in aceasta saptamana, guvernul a declarat ca ziua de 30 aprilie [luni] sa fie libera. Avea 4 zile de linishte deci... sau sa fie oare linishtite?

Ep. 10 - Plecarea

„Larisa, cheama copii pentru o shedintza, urgent!“ spuse J.D. cu un ton impunator, dis de dimineatza.

Larisa, se conforma, shi aduna totzi copii in curte.

„Sunt totzi?“
„Sunt totzi, domnule!“
„Foarte bine, pentru ca am o veste magistrala pentru totzi!“ ...

Dupa o scurta pauza, J.D. incepu:

„De maine intr-o saptamana vom pleca cu totzii la Bucureshti. Am gasit de lucru la o firma de avocatura in capitala, cat despre voi, nu aveti de ce sa va faceti criji. Atata timp cat eu voi trai, am sa am grija de voi ca de copii mei.“

Cativa dintre ei erau putini confuzi. Nu intelegeau ce l-a apucat pe J.D. .

„Dar d-le, nu intzeleg!“
„Larisa, nu este absolut nimic de intzeles. Ne vom muta cu totzii la Bucureshti, unde trebuie sa deschidem un orfelinat in cinstea raposatului meu unchi. Mai multe, vorbim cand ajungem la Bucureshti...“

Cuvantul lui J.D. a fost lege atat pentru Larisa cat shi pentru copii.

A retras dosarul impotriva firmei de constructii, shi avea sa plece din Constantza cu un singur regret... Anemona. Nu-si putea scoate din cap faza de la restaurant, faptul ca a ashteptat-o ca un fraier pana la ora 22:30 in statzia de autobuz...

Dar nu mai conteaza acum. J.D. este gata de un nou inceput, dar la Bucureshti. A facut asta o data, la 16 ani... cat de greu i-ar fi acuma?

Ora 06:30 J.D. se afla pe peron cu Larisa, cei 11 copii shi frumosul catel maidanez cu care s-a imprietenit acum o saptamana. Se suie in tren, shi arunca o ultima privire pe peron. Se ashtepta ca printr-o minune Ane sa afle de plecarea lui shi sa-l impiedice cumva, dar nu a fost asha. Pe peron nu mai era nimeni... Se intoarce in compartiment, le zambeshte copiilor, desi era trist in adancul sufletului sau, shi spune:

„BUCURESHTI, venim!!!“ shi vocile copiilor il acoperira de chiote.

Ep. 9 - Drumul

„Ora 17, aici sa fie!“ au cazut amandoi de comun acord.

S-au suit in autobuz, iar inainte sa coboare, Ane il pupa pe obraz pe J.D., care se facu atat de roshu la fatza de nu-l mai cunoshteai.

Iata ca veni shi ziua mult ashteptata. J.D. se afla acolo la ora 16:55. Purta unul din cele 3 costume. L-a ales pe cel mai frumos, pe cel crem. Cureaua neagra, camasha alba frumos calcata de Larisa [ingrijitoarea de la orfelinat], shi pantofii de culoarea maro. De obicei isi lasa barba sa creasca, numai ca in aceasta dimineatza s-a barbierit. Parea a fi scos din cutie, asha frumos era. Parul castaniu, cu carare pe partea stanga, il facea sa para un mare om de afaceri.

Statea acolo shi vedea cum lume venea, lumea pleca, insa Ane nu mai venea. Este ora 17:30, iar sfertul academic a trecut de mult timp. J.D. era insa un tip rabdator, asha ca pierdu toata ziua acolo. Se facu ora 22:30. Acea figura zambitoare shi fericita se pierdu probabil undeva in acest interval.

„Sunt singur ca areo explicatzie foarte buna pentru asta!“ isi spuse J.D. shi se ridica de pe banca. Porni pe jos acasa, shi nu i-a venit sa creada. In drumul spre casa a trecut pe langa restaurantul „Aquarium“, unde o observa pe Ane alaturi de un alt tip, destul de prezentabil. Radeau impreuna... Tipul chiar indraznea s-o ia de mana...

In acest timp, J.D. statea shi privea de afara. Nu mai simtzea ploaia care se starnise de 5 minute. Nu mai simtzea costumul ud care era pe el acum mai greu. Pleca insa de la geam. Vazuse destul... Era un drum lung spre casa... Un singur caine mergea in paralel cu J.D., amandoi prin ploaie, amandoi infometatzi... Se parea ca aveau acelashi drum. J.D. l-a luat la orfelinat. I-a oferit o baie, shi un castron cu mancare. Cainele era destul de confuz, dar nemancat fiind, a acceptat. In camera lui J.D. era aprinsa doar o lumanare.

Tacere...

Ep. 8 - Reintalnirea

Foarte straniu acest sentiment. Un sentiment de dor, pentru o persoana pe care nu o cunoshti foarte bine. Acest sentiment se manifesta din ce in ce mai des la Anemona...

De ce se gandea atat de mult la J.D.? De ce?

Dar au trecut shi aceste zile... shi iata ca eroul poveshtii se intoarce in Constantza. O frumoasa zi de vineri dimineatza. Ashteapta aceeashi mashina care-l va duce la munca. Era destul de abatut, pentru ca nici n-o mai observa pe Ane.

„Buna, J.D.! Ce mai faci? Pe unde ai umblat?“ sari Ane sa-l intrebe.
„Buna Ane! Nici nu te-am vazut, scuza-ma! Eh... niste probleme mai personale.“
„Sunt o persoana care shtie sa asculte, asta daca simtzi nevoia sa vorbeshti cu cineva.“
„Da, iti multumesc, Ane. O sa tin minte.“

Ceva il supara pe J.D., ceva ce numai el shi Dumnezeu shtia. Dar cu toate astea, a indraznit sa spune:

„Maine!“
„Ce maine?“ intreba Ane.
„Pai ma gandeam ca am putea vorbi maine... la o cafea sa zicem? Daca nu ai absolut niciun alt program, bine-nteles...“
„Bine atunci, maine sa fie, dar la ce ora?“
„Sa fie la ora 17 aici?“
„Ora 17, aici sa fie!“ au cazut amandoi de comun acord.

S-au suit in autobuz, iar inainte sa coboare, Ane il pupa pe obraz pe J.D., care se facu atat de roshu la fatza de nu-l mai cunoshteai. Una din batranelele de pe scaun exclama:

„Tinerii ashtia!“ si continua sa se uite indignata pe geam.

Sa speram ca maine va fi o zi frumoasa pentru cei doi... Ane shi Denis. Ramane sa aflam in episodul de maine.

Ep. 7 - Ce s-a intamplat cu...?

Noaptea shi cerul era singurul lucru care-i unea pe cei doi, insa distanta era un impediment ca cei doi sa se mai vada...

J.D. era inca in Bucureshti cu treaba. Ane era in Constanta, ii simtzi lipsa lui J.D. dupa ce cateva zile la rand nu-l zari in statia de autobuz. De obicei el era inaintea ei in statie, dar acum nici mai devreme nu venise, nici mai tarziu. De unde shtiu asta? Pentru ca Ane l-a asteptat 3 zile consecutiv in statia de autobuz. A venit chiar mai devreme cu 15 minute sa fie sigura ca il vede si va vorbi cu el.

Astazi chiar i s-a parut ca-l vede shi...

„J.D.?“ intreba Ane sfioasa. „Ma scuzatzi... Semanatzi cu cineva cunoscut mie!“ continua ea.

Dar din nefericire nu era J.D.. Foarte straniu acest sentiment. Un sentiment de dor, pentru o persoana pe care nu o cunoshti foarte bine. Acest sentiment se manifesta din ce in ce mai des la Anemona...

De ce se gandea atat de mult la J.D.? De ce?