De ce se gandea atat de mult la J.D.? De ce?
Dar au trecut shi aceste zile... shi iata ca eroul poveshtii se intoarce in Constantza. O frumoasa zi de vineri dimineatza. Ashteapta aceeashi mashina care-l va duce la munca. Era destul de abatut, pentru ca nici n-o mai observa pe Ane.
„Buna, J.D.! Ce mai faci? Pe unde ai umblat?“ sari Ane sa-l intrebe.
„Buna Ane! Nici nu te-am vazut, scuza-ma! Eh... niste probleme mai personale.“
„Sunt o persoana care shtie sa asculte, asta daca simtzi nevoia sa vorbeshti cu cineva.“
„Da, iti multumesc, Ane. O sa tin minte.“
Ceva il supara pe J.D., ceva ce numai el shi Dumnezeu shtia. Dar cu toate astea, a indraznit sa spune:
„Maine!“
„Ce maine?“ intreba Ane.
„Pai ma gandeam ca am putea vorbi maine... la o cafea sa zicem? Daca nu ai absolut niciun alt program, bine-nteles...“
„Bine atunci, maine sa fie, dar la ce ora?“
„Sa fie la ora 17 aici?“
„Ora 17, aici sa fie!“ au cazut amandoi de comun acord.
S-au suit in autobuz, iar inainte sa coboare, Ane il pupa pe obraz pe J.D., care se facu atat de roshu la fatza de nu-l mai cunoshteai. Una din batranelele de pe scaun exclama:
„Tinerii ashtia!“ si continua sa se uite indignata pe geam.
Sa speram ca maine va fi o zi frumoasa pentru cei doi... Ane shi Denis. Ramane sa aflam in episodul de maine.
.jpg)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu