Ep. 10 - Plecarea

„Larisa, cheama copii pentru o shedintza, urgent!“ spuse J.D. cu un ton impunator, dis de dimineatza.

Larisa, se conforma, shi aduna totzi copii in curte.

„Sunt totzi?“
„Sunt totzi, domnule!“
„Foarte bine, pentru ca am o veste magistrala pentru totzi!“ ...

Dupa o scurta pauza, J.D. incepu:

„De maine intr-o saptamana vom pleca cu totzii la Bucureshti. Am gasit de lucru la o firma de avocatura in capitala, cat despre voi, nu aveti de ce sa va faceti criji. Atata timp cat eu voi trai, am sa am grija de voi ca de copii mei.“

Cativa dintre ei erau putini confuzi. Nu intelegeau ce l-a apucat pe J.D. .

„Dar d-le, nu intzeleg!“
„Larisa, nu este absolut nimic de intzeles. Ne vom muta cu totzii la Bucureshti, unde trebuie sa deschidem un orfelinat in cinstea raposatului meu unchi. Mai multe, vorbim cand ajungem la Bucureshti...“

Cuvantul lui J.D. a fost lege atat pentru Larisa cat shi pentru copii.

A retras dosarul impotriva firmei de constructii, shi avea sa plece din Constantza cu un singur regret... Anemona. Nu-si putea scoate din cap faza de la restaurant, faptul ca a ashteptat-o ca un fraier pana la ora 22:30 in statzia de autobuz...

Dar nu mai conteaza acum. J.D. este gata de un nou inceput, dar la Bucureshti. A facut asta o data, la 16 ani... cat de greu i-ar fi acuma?

Ora 06:30 J.D. se afla pe peron cu Larisa, cei 11 copii shi frumosul catel maidanez cu care s-a imprietenit acum o saptamana. Se suie in tren, shi arunca o ultima privire pe peron. Se ashtepta ca printr-o minune Ane sa afle de plecarea lui shi sa-l impiedice cumva, dar nu a fost asha. Pe peron nu mai era nimeni... Se intoarce in compartiment, le zambeshte copiilor, desi era trist in adancul sufletului sau, shi spune:

„BUCURESHTI, venim!!!“ shi vocile copiilor il acoperira de chiote.