Ep. 2 - Decizia

J.D. isi scosese stiloul din buzunarul stang al hainei. Se aseza jos, si analiza fashia de hartie. Apropie penita stiloului de foaie shi...

„Cum indrazneshti domnule sa ma insulti?“ se ridica nervos J.D. de pe scaun. „Intrii aici de parca ai detine acest orfelinat...“ shi rupe hartia. „O sa va rog frumos sa poftiti afara! Si spuneti-i sefului dvs. ca o sa ma lupt pana la capat pentru acesti copii.“

Cei doi domni au ieshit afara fara prea mult scandal. J.D. isi repeta in minte la infinit "Cum indrazneshti? Cum?" si se gandea ca indiferent de viata pe care a avut-o pana acum, acesti copii i-au dat un rol in viatza. Acum are pentru cine lupta. Pentru 11 suflete care acum traiesc aceeashi soarta cu a lui fara a avea o vina... 11 copii nevinovatzi care platesc pentru pacatele parintilor lor probabil.

Orfelinatul ii servea drept casa. Avea o camarutza intunecata la mansarda. O singura fereastra-i lumina camera. In camera o singura noptiera cu oglinda, un dulap cu doua ushi shi un pat... In dulap nu avea mai mult de trei costume de culori diferite, trei camashi, doua perechi de pantofi de culori diferite [negru shi maro] shi o palarie neagra ce statea agatzata-n cui... Parchetul vechi scartzaia la orice pas... intr-un coltz insa se putea observa o gaura de marimea unei cartzi... Prin acea crapatura in parchet se putea vedea o...