Ep. 13 - Intalnirea

Acestea ziind fise, J.D. se intoarce la munca cu gandul la Aura. Cristina era turbata de manie. Nu suporta putina concurentza dat fiind ca ea era o parashutista inraita... Nu trebuia sa-l scape pe J.D. shi se duce la biroul lui cu foarte mult tupeu:
„Ia zi J.D., diseara vii intr-un club cu mine shi nishte colege?“
Stand shi analizand el problema, se gandi ca nu putea sa lase copii singuri acasa, shi-n niciun caz sa-i lase pe mana matushii lui sau asha zisei matushi, asha ca refuza politicos. Imediat Cristina se facu roshie la fatza de n-o mai recunoshteai. Nu suporta sa fie refuzata, dar ishi gasise nashul.
Se face ora 18 shi J.D. se pregateshte sa plece acasa. Shoferul personal il ashtepta linishtit in mashina. Era un BMW seria 5 de culoare neagra.
„Cristi, astazi cred ca voi merge pe jos pana acasa!“
„Prea bine domnule! Cum doritzi!“. Insa Cristi nu avea de gand sa-l lase singur pe J.D. pe strazile din Bucureshti, asha ca-l urmari discret de la Muncii pana la P-ta Iancului. De acolo J.D. avea mai mult variante sa ajunga acasa. Fie lua 135 pana acasa, fie lua tramvaiul 34 pana la Shtefan cel Mare si de acolo ori lua 301 ori mergea cu tramvaiul 5, ori se suia in metrou. Fie lua 104 de la Vatra Luminoasa pana la P-ta Unirii, troleibusul 90 tot de la Vatra Luminoasa pana la Universitate apoi se suia in metrou, fie alegea direct varianta cea mai simpla: se suia in metrou la P-ta Iancului.
Troleibusul era exclus deoarece-i aducea aminte de cea al carui nume nu am voie sa-l pronuntz sau sa-l scriu. Ii provocase probabil prea multa durere intr-un timp prea scurt.
Metrou sa fie! Deja shoferul nu mai avea cum sa-l supravegheze pe J.D. asha ca porni spre casa. Pe peron zeci de fetze necunoscute, care mai decare mai posomorate. Printre ele numai una radia. Normal ca J.D. nu avea stare shi trebuia sa se plimbe de colo-colo pe tot peronul, asha se face ca pe la jumatatea peronului o observa pe Aura. Lasand la o parte timiditatea... ishi lua inima-n dintzi [e o metafora buey... ca doar nu avea qm sa-shi ia inima-n dintzi la propriu. Nimic nu shtitzi! ] shi o saluta. O invita mai apoi la el acasa sa cineze impreuna. El, ea, cei 11 copii shi scorpia de matushi-sa.
Interesant a fost faptul ca atunci cand a auzit de 11 copii Aura n-a intrebat absolut nimic, shi chiar a acceptat invitatzia.
Nu pot sa va spun exact unde sta acest J.D. deoarece ash putea ca mai apoi sa patzesc eu ceva, dar cert este ca... acum nu este cel care era inainte. Ajunshi acasa, anuntza majordomul ca mai au un oaspete la masa, sa mai puna inca un tacam.
Dupa alte 30 de minute de discutzii marunte sunt anuntzatzi ca masa este servita.
„Vai, dar cine este aceasta dragutza d-soara, J.D.? De ce nu mi-ai spus ca avem musafiri? M-ash fi imbracat shi eu mai frumos!“ spuse presupusa matusha.
„M-am luat cu vorba shi am uitat sa te anuntz, matusho!“
„Nu mi-ai spus ca ai o matusha!“
„Toate la timpul lor Aura... Toate la timpul lor!“
Un gest destul de urat din partea matushei lui J.D. a fost atunci cand la masa a inceput sa puna intrebari indiscrete, cu perdea... dau cu subantzeles. Chiar daca Aura s-a simtzit putin cam prost nu a plecat cum ar fi faqt alte fomei, ci a tacut. Dap! Asta ar face o femeie inteligenta. Ar tace shi shi-ar vedea de treaba.
Dupa masa, J.D. l-a rugat pe Cristi s-o conduca pe d-soara unde are nevoie shi i-a multzumit Aurei ca a acceptat invitatzia. Se poate considera insa a fi o intalnire?
N-a lipsit insa pupicul pe obraz din partea Aurei. Nici multimea de intrebari venita din partea micii gradinitze din casa lui J.D. despre frumoasa d-soara, samd...
Dar toate astea in episodul urmator.

Ah, de cand vroiam sa zic asta!